Once again, at the beggining. Insa inainte de toate, vreau sa imi explic mie cate ceva. Eu sunt un tip normal, nu excelez la nimic, nu uimesc cu nimic. Poate doar prin faptul ca mereu am cazut in picioare, cum imi spunea Bogdan acum cateva zile.
Acum vreo 2 ani, am inceput sa scriu pe blog doar pentru ca era ceva interesant, ceva nou. Cu trecerea timpului, a devenit ceva nice, poate chiar enjoyable. Din lipsa de timp si chef am facut o mica pauza, insa nu am mai revenit, am ramas asa un pic scarbit de ceea ce se intampla in asa zisa blogosfera romaneasca. Goana asta dupa trafic, cititori, link-uri, pagerank, si eventually bani, desi oarecum au ridicat un pic stacheta (pentru “imbunatatirea continutului”) pe mine m-au determinat sa ma opresc din scris. Desi mereu am scris pentru mine, ok, pentru mine si cei 2 cititori fideli pe care ii aveam. Recunosc ca mi-ar fi placut sa fiu acolo sus, sa ma pricep la scris, sa am idei ilustre, revolutionare. Dar cum am spus, i’m an average Joe, si am mers pe ideea ca decat sa faci ceva prost, mai bine nu fa deloc. And so i stopped.
Si totusi, de curand am descoperit o noua pasiune, odata cu achizitionarea unui aparat foto DSLR, fotografia. Am devenit nedespartit de micul meu Nikon D60, alaturi de care bantui strazile din Bucuresti pozand tot in jur. Cu noul hobby, am decis sa nu imi mai sterg blog-ul, ci sa il imbrac in haine noi si sa il restartez. Couse nothing works better than a reboot from time to time. So, nu-mi pasa de continut scris bine, nu-mi pasa de comentarii, de trafic, link-uri, reclame… I’ll just be me, me and my stupid stories, with my annoying photos.