Aseara, spre deosebire de alte seri, au venit niste prieteni, am baut bere, ne-am jucat snooker (pe calculator), am ascultat Vama Veche, am povestit, am ras, ne-am ametit.Quality time with friends. Pe la 6 dimineata se hotaraste ca ar fi cazul sa dormim.Toate bune si frumoase, pana pe la 8 cand ma trezesc cu o durere insuportabila de masea.Trag cu greu de timp pana la 9, tot injurand dentistul ala cretin care m-a avertizat ca “poate” o sa ma doara.Pai daca stia ca o sa ma doara de ce nu mi-a facut din start ce urmeaza sa imi faca acum?(sau cand voi ajunge acasa) Doar asa ca sa mai scoata niste bani de la mine? Nu ar fi asta problema, ca nu eu platesc, dar in primul rand atat de tare ma doare incat nici nu mai sunt sigur care masea e.Sau daca e maseaua si nu capul? Problema mare e ca trebuie sa fac 200km pana acasa, doar ca sa ma mai chinuie dentistul care are o vorba:”pe mine nu ma doare”.
Il urasc, urasc conceptul de dinti, defapt durerea de dinti. Cum zicea B. “de ce tre sa avem nervi in masele?”.
Partea si mai proasta e ca nu am nici un fel de calmant, nu am de la cine sa cer ca toti dorm. Am coborat la farmacie si se deschide abea la 12.Nu mai suport.
[...] N-am uitat bine de ultima durere de dinti, ca hop s-a trezit o masea sa imi aminteasca ce “misto” e. Singura diferenta ar fi ca de data asta, nici un calmant nu isi face efectul. Am luat Nurofen… Forte, ca suna bine, si chiar am crezut ca imi trece, dar dupa 2 pastile eram inapoi la farmacie cumparand algocalmin si vorbind de originile nurofenului. Dupa alte 2 pastile , parca parca mi-a mai trecut, sau m-am obisnuit eu, oricum durerea era suportabila. Astea se intamplau sambata, cand am dat o fuga pana in Brasov, la prietena. Cum noaptea nu am dormit, poate un pic pe tren, am planuit o duminica de somn adanc. Cum planurile nu se prea potrivesc in ultima vreme, in loc de somn de voie, am gasit o masea incapatanata sa ma tina treaz. Dupa 5 pastile, tot ea facea legea. Incapatanata masea, are cu cine semana. Ba mai mult, i sa alaturat si urechea, ca si asa n-avea de lucru. Singura solutie, descoperita dupa ore de chin, chistoace in scrumiera si 2 litri de cola, au fost castile. Si am reusit sa adorm, un pic asa, ca m-a trezit telefonu peste ceva ore. Era dimineata, intarziam la servici. Inca mai zvacneste maseaua… sper ca e pe moarte Filed under: My Life | [...]
weekend dureros at One Ninja
October 23rd, 2006